Ce este ciroza hepatică?

Ciroza hepatică este o boală care afectează ficatul, caracterizată prin evoluţia în trei etape de bază:

1. Necroză sau moartea celulelor ficatului.
2. Formarea de „cicatrice” (ţesut fibros, dur, inactiv).
3. Regenerarea unor celule, formând noduli, care prejudiciază circulaţia sângelui. Unii cercetători consideră impropriu a defini ciroza doar ca fibroză („întărire”) a ficatului, chiar dacă acesta ar fi procesul cel mai caracteristic. Domneşte, deci, o anumită controversă în separarea conceptelor de „ciroză” şi „fibroză”.

Ce se întâmplă cu ficatul la ciroză?

Regenerarea celulară şi creşterea ţesutului conjunctiv sunt întretăiate de episoade de necroză. Aceasta face ca să se formeze noduli şi ficatul prezintă aspect caracteristic, granular.

Anatomopatologii spun  că  ciroza  produce schimbări în „arhitectura ficatului”, în timp ce fibroza pur şi simplu (cum ar fi cea produsă de schistozome), păstrează în mod rezonabil forma organului.

Formarea de celule noi, care se grupează în noduli, este probabil încercarea organului de a se restaura. Dar aceste noi formaţiuni se grupează într-un mod dezorganizat. Mor, doar pentru a da naştere la noi granule. Creează serioase tulburări circulatorii.

La începutul procesului, celulele hepatice funcţionale sunt puţin câte puţin înlocuite de un ţesut conjunctiv fibros inactiv, suferind de asemenea infiltraţie de grăsime de lungă durată.

La alcoolici poate avea loc un proces intermediar numit hepatită alcoolică, aceasta fiind caracterizat de moartea celulelor şi ca urmare a acesteia, de inflamaţie necrotică. 

Cauzele cizozei hepatice

Cauzele de bază sunt trei: alcoolismul, hepatitele virale şi nutriţia defectuoasă. 

Există cazuri de ciroză şi la copii datorită unei subnutriţii severe.

Alcoolul afectează în mod direct şi profund metabolismul hepatic. În timpul reacţiilor la care este supus rămân urme de reziduuri toxice cum ar fi acetaldehida.

Funcţionarea ficatului, vitală de altfel, care ar trebui să fie menţinută optimă în timpul întregii vieţi, este perturbată la extrem. Iniţial poate apărea steatoză hepatică, fază în care există urme de degenerare datorită depunerilor de grăsimi.

Altă cauză mai puţin comună este obstrucţia căilor biliare (în general prin calculi) care are ca efecte secundare infecţia, fibroza şi ciroza.

Orice factori de agresiune hepatică pot produce (în unele cazuri) ciroză. De exemplu: hepatita, drogurile, intoxicaţia cu insecticide, otrăvuri chimice, infecţii bacteriene etc., care produc necroze de celule hepatice şi apoi fibroze, cu evoluţie identică cirozei pe care deja am descris-o.

Dar dacă ficatul nu a fost serios afectat, este o mare şansă de vindecare. Aceasta este ciroza post-necrotică.

Condiţii care mai pot genera ciroză, dar foarte rar, sunt insuficienţa cardiacă (ciroză cardiacă), unele defecte în metabolismul fierului (ciroza pigmentară) şi sifilisul (ciroza sifilitică).

Simptomele cirozei hepatice

La început se poate să nu existe simptome, ceea ce face boala deosebit de perfidă. Sau primele simptome sunt uşor confundate cu ale altor probleme obişnuite: digestie dificilă, gaze, uneori hemoragii nazale şi o creştere discretă  a ficatului.

Apoi apare lipsa de apetit, oboseala, icterul, durere abdominală, indigestie, edem (umflătură), ascită (acumulare de lichid în abdomen), varice proeminente, tendinţa de sângerare şi comă hepatică.

Burta se măreşte şi venele devin foarte vizibile, în special în jurul ombilicului. De asemenea pot apare vase sângerând la nas, în palmele mâinilor  şi în alte părţi ale corpului care rămân înroşite.

Pot exista tulburări cu caracter sexual la bărbaţi care dobândesc anumite caracteristici feminine: diminuarea testiculelor şi mărirea sânilor. La femei există diminuarea sânilor şi tulburări ale ciclului menstrual.

Dacă pacientul cirotic posedă şi altă boală, situaţia poate deveni particular complicată. De exemplu în cazuri de diabet, suma tulburărilor duce la complicaţii grave.

Între complicaţiile mai grave sunt hemoragiile digestive (vărsături sangvinolente) şi fecale cu sânge.

Tratament ciroză hepatică

• Dacă se descoperă şi este tratată înainte de etapele finale , există şanse relative de ameliorare. Alcoolicul care abandonează alcoolul va putea să-şi îmbunătăţească prognosticul său.
• Tratamentul alimentar propus constă într-o dieta blândă de dezintoxicare şi dietă bogată în fructe proaspete şi cereale integrale. Uneori frunzoasele nu sunt bine acceptate.

Exemplu de dietă:

Micul dejun: Suc de fructe, sau fructe tocate cu fulgi de cereale şi puţin de lapte bătut degresat. După preferinţă, câteva migdale. Mâncaţi variat, iaurt de lapte de capră (sau iaurt din lapte obişnuit degresat) cu banane şi papaia.

Prânzul: Salată sau suc de morcov crud cu legume fierte. Orez integral sau porumb verde fiert. Fasolea în general agravează indigestia, dar se poate folosi puţină supă sau puţin năut fiert. În măsura acceptării, se poate folosi tofu sau o felie mică de ou de casă fiert bine. Plăcinte, foarte uşoare, cu umplutură simplă de legume, ajută la deschiderea apetitului.

Cina: Asemănătoare micului dejun sau prânzului, totuşi ceva uşor.

Regula de aur a masticaţiei complete este valabilă şi aici.

În unele cazuri pacientul va putea consuma doar un mic volum de alimente la o masă, fiind necesar a mânca mai puţin şi mai des. Recomandăm fructe sau sucuri naturale.

În unele cazuri, poate fi necesar câteva zile de sucuri (din trei în trei ore: suc de mere, suc de morcov cu ţelină, suc de portocale, în mod separat). Fiecare caz va avea indicaţie specială.

Din cauza unei nutriţii defectuoase care de multe ori este asociată acestei boli, folosirea suplimentelor ca drojdie de bere (6 – 9 comprimate pe zi), migdale (6 – 12 pe zi), lăptişor de matcă (1 – 4 g pe zi), clorela (conform recomandării producătorului) va trebui adoptată după cum suportă bolnavul.

Ceaiuri de muşeţel, busuioc, pelin, dentiţă, coada calului, coada şoricelului, păpădie, etc. sunt indicate ca utile pentru a favoriza digestia, a purifica sângele şi a combate icterul. Beţi două, trei ceşti de ceai pe zi, cu înghiţituri rare, dintr-un amestec de trei plante dintre cele enumerate.

O lingură    de amestec de plante la o jumătate de litru de apă. Fierbeţi şi strecuraţi. Săptămânal schimbaţi plantele. Faceţi o pauză de două zile între o săptămână şi alta, în care beţi apă din belşug. Urmaţi sfatul medicului.

Băile vitale şi aplicaţiile zilnice de argilă asigură uşurare, ajutând în majoritatea cazurilor, numai dacă nu este contraindicaţie medicală.

Micoterapia (terapia cu ciuperci medicinale) este o metodă de tratare a dife­ri­telor boli cu ajutorul ciupercilor medi­cinale, folosită de mii de ani.  

Ciupercile sunt aliatele celor care vor să fie sănătoși.

Ciupercile medicinale sunt pe cale să producă o adevărată revoluţie în terapia unor afecţiuni din cele mai grave, cum ar fi cancerul, bolile autoimune, bolile inimii, ficatului, boli renale, infecţiile virale, etc.