Grecii din antichitate spuneau că, în diabet „robusteţea corpului se dizolvă în urină”. Din secolul XIX încoace bolnavii de diabet zaharat tip I erau, ca să spunem aşa, „condamnaţi la moarte”. Medicii îi „încredinţau naturii”. Incidenţa nu era aşa de mare ca astăzi, dar suferinzii de această boală, în special diabetul de tip I, nu găseau în medicina timpului vreun remediu.

În 1922, Banting a descoperit cum să utilizeze insulina pentru a prelungi viaţa diabeticilor, până atunci fără speranţă.

Medicina naturală interpretează această problemă ca rezultat al unei îndepărtări prelungite de modul ideal de viaţă. Corectările stilului de viaţă vor aduce rezultate în îmbunătăţirea perspectivelor atât pentru cei predispuşi cât şi pentru bolnavii de diabet zaharat.

 

Ce este diabetul zaharat?

Este o tulburare în metabolismul carbohidraţilor (zaharurile), cauzată de probleme în producerea sau receptarea celulară a unui hormon pancreatic, insulina, a cărei producție se poate micşora, şi în cazuri mai grave, poate lipsi din sânge.

Cum insulina este cea care controlează glucoza circulantă, lipsa ei face conţinutul ei să crească.

La diabeticii tip I (juvenil), lipsa părţii endocrine a pancreasului, responsabilă pentru fabricarea insulinei, face necesară utilizarea zilnică prin injectare a acestui hormon.

La diabetul tip II (adult), în general nu se administrează insulină injectabilă, dar este comună prescrierea de hipoglicemianţi cu administrare orală.

Este important a se evita ca nivelul zahărului să crească exagerat în sânge, deoarece consecinţele unui diabet necontrolat pot fi foarte grave.

Pe termen mediu şi lung au loc afectări ale vaselor sanguine, apărând diferite probleme circulatorii.

Diabetul favorizează ateroscleroza, şi poate afecta retina (retinopatia diabetică) până se ajunge chiar la orbire. De asemenea rănile se pot cicatriza mai greu, în special la picioare, unde circulaţia sanguină este mai dificilă.

 

Semne şi simptome ale diabetului tip I

Unul din primele indicii ale diabetului de tip I (sau juvenil), care afectează de timpuriu este o lipsă de putere globală a corpului, însoțită de pierdere în greutate.

Lipsa de insulină face imposibilă folosirea adecvată a carbohidraţilor. Corpul trebuie să ardă rezervele lui de grăsime şi sfârşeşte distrugând chiar propriile proteine în încercarea disperată de a obţine energie.

Ca rezultat, substanţele reziduale periculoase cresc în sânge, cum ar fi corpii cetonici, care provoacă ceto-acidoză. Acidoza diabetului, dacă nu este repede corectată, poate provoca comă şi chiar moarte.

Simptomul cel mai caracteristic este creşterea volumului de urină (poliurie), care poate ajunge la cinci litri pe zi. Este o încercare a corpului de a elimina glucoza din circulaţie. Prin urmare urina este dulce.

Pentru a compensa marea pierdere de urină, apare setea excesivă (polidipsia). Diabeticul de tip I este mereu însetat, chiar şi în vreme rece.

Împreună cu setea vine şi foamea însoţită de o intensă senzaţie de slăbiciune, deoarece corpul nu utilizează zahărul.

Pot apărea transpiraţii reci şi dureri de cap din cauza lipsei de glucoză în celule şi eventuale episoade de hipoglicemie.

Ironic, diabeticul are dorinţa de a mânca tocmai ceea ce nu-i este permis: dulciuri şi paste făinoase. Cu toate că mănâncă exagerat, totuşi slăbeşte continuu.

 

Semne şi simptome ale diabetului tip II

În diabetul de tip II pancreasul încă produce insulină, dar există rezistenţă periferică la acest hormon, în general asociat cu obezitatea. Unul din primele semne de alertă este oboseala uşoară.

Are loc de asemenea, creşterea volumului de urină şi sete, dar nu în aceleaşi proporţii ca la diabetul de tip I.

Unul din semnele de deosebire dintre cele două tipuri de diabet este că în acesta, în general, nu există slăbire. Diabetul de tip II este tipic gras. De altfel, obezitatea este unul din factorii care favorizează apariţia lui.

În perioadele de hipoglicemie (scăderea glucozei din sânge), diabeticul se simte foarte slăbit, prezintă o senzație de foame bruscă, durere de cap şi transpiraţii reci.

Rănile care se cicatrizează greu pot să indice un diabet zaharat, posibilitate ce trebuie verificată medical.

Există bolnavi care au tendinţa la furunculoze şi mâncărime pe piele, în principal în regiunea genitală. Furunculele apar ca mici tumori de culoare galben-roşcat (xantoame), şi apar mai frecvent la genunchi, coate, antebraţe, mâini, fese, picioare şi chiar la limbă.

Cu trecerea timpului, pot apărea schimbări la culoarea pielii în galben- portocaliu (xantocromie) în palmele mâinilor, tălpile picioarelor şi în jurul gurii.

Cazurile în familie, de asemenea, pot servi ca avertisment contra posibilităţii de a dobândi diabet zaharat, deoarece pot exista tendinţe genetice.

Principalul indiciu al diabetului este hiperglicemia, sau creşterea exagerată a glucozei în sânge. Fără această constatare, nu se poate stabili cu siguranţă diagnosticul, deoarece celelalte simptome sunt comune la diferite alte boli.

Nivelul normal de glucoză în sânge oscilează între 80 şi 120 mg la 100 cm3 de sânge, pe nemâncate.

Uneori se întâmplă, cu toate evidenţele clinice (prezenţa diferitelor simptome), că un prim examen nu relevă schimbări semnificative. Totuşi, nu trebuie a se concluziona absenţa diabetului doar pe baza unei singure analize.

Pot fi necesare diferite analize de sânge şi urină, sau a proceda la curba glicemică.

Prezenţa glucozei în urină este alt element important pentru diagnostic, deoarece în condiţii normale  rinichii o reabsorb complet. Urina normală nu conţine glucoză.

Diabetul renal, care nu are nimic cu diabetul zaharat, este un defect în funcţionarea rinichiului: acest organ nu reabsoarbe glucoza, eliminând-o prin urină.

Este nevoie de atenţie pentru a nu confunda simptomele. În diabetul zaharat există multiple simptome, după cum am văzut. În diabetul renal singurul semn este glicozuria (glucoză prezentă în urină).

 

Complicaţii

Complicaţiile mai grave care se dezvoltă în timp, sunt ale sistemului circulator datorită unui fenomen numit glicaţie. Diabetul accelerează procesul de degenerare al vaselor, arterioscleroza, şi favorizează modificări vasculare în diverse părţi ale corpului, cum ar fi rinichi şi retină.

Arterioscleroza deschide calea pentru hipertensiune arterială, accidente vasculare, insuficienţă renală şi cataractă.

 

Diabetul zaharat şi infecţiile urinare

Rinichii diabeticilor sunt supuşi gravelor leziuni vasculare şi glomerulare. Aceasta pare să favorizeze apariţia infecţiilor, ca pielonefrite. Prezenţa zahărului în urină (glicozuria) este iritantă pentru tractul urinar feminin, predispunând la infecţia vezicii.

Infecţiile urinare la diabetici produc tulburări metabolice ce pot duce la acidoză diabetică.

Dezvoltarea infecţiei urinare la diabetici cere îngrijiri adiţionale deoarece riscurile sunt mult mai mari decât la un pacient renal fără diabet. Papilita necrozantă, boală renală ameninţătoare, este mai comună la diabetici şi poate rezulta în urma unei infecţii.

 

Cum trebuie să fie alimentaţia?

Recomandările tradiţionale sunt foarte cunoscute diabeticilor: nu folosiţi zahăr, paste făinoase, dulciuri, ciocolată, băuturi răcoritoare etc.

Sunt unii care întreabă dacă mierea este permisă. Răspunsul este nu, deoarece mierea este bogată în carbohidraţi simpli.

Totuşi, dacă diabetul este discret şi este controlat se pot folosi mici bucăţi de fructe dulci şi chiar puţină miere, dar cantităţile trebuie să fie calculate de către un nutriţionist pentru fiecare pacient.

Legume, iaurt natural neîndulcit şi cereale integrale sunt permise.

 

Program natural de alimentaţie

Există noutăţi interesante pentru diabetici. De altfel, nu este vorba de noutăţi propriu-zis, deoarece sunt metode antice, dar recent au fost testate şi aprobate de cercetători în nutriţie şi adoptate ca dietă „bogată în fibră şi carbohidraţi complecşi”.

În loc de un regim bogat în grăsimi şi hiperproteic, diabeticul trebuie să folosească multă fibră provenită din cereale integrale, legume şi unele fructe şi rădăcini.

Mărul acid şi semi-acid, lămâia, cerealele integrale, ceapa şi morcovul sunt între principalele componente ale dietei naturiste antidiabetice.

 

Exemplu de meniu:

Cu o oră înainte de micul dejun (sau în locul acestuia), un pahar de băutură alcalinizantă. Cine nu o tolerează să bea apă cu lămâie.

Micul dejun: Măr tocat cu seminţe de floarea soarelui, lapte acru slab şi pâine integrală prăjită.

Interval: Dacă are senzație de foame: măr.

Prânzul: Salate crude după dorinţă. Legume, de asemenea, cu excepţia cartofului, a cărui folosire trebuie să fie calculată.

Brocoli este foarte benefică la diabetici. Fasolea şi alte leguminoase trebuie să fie folosite în cantitate mică, calculată.

Sporadic se poate folosi un ou de casă bine fiert. Tofu este permis. Măslinele şi uleiul de măsline virgin, de asemenea sunt permise în cantităţi calculate.

Interval: Dacă are senzație de foame: măr.

Cina: Asemănător micului dejun. Se pot consuma fructe ca mere, papaia (în cantitate mică) şi seminţe de floarea soarelui cu nuci, dacă nu există contraindicaţie.

Se recomandă mese exclusiv de mere acide sau semi-acide: înlocuiţi micul dejun sau cina cu mere de câteva ori pe săptămână.

Se recomandă folosirea frecventă de apă cu lămâie, neîndulcită.

Urmaţi recomandările medicului.

În multe cazuri, este necesar a calcula dieta în funcţie de factori individuali.

Folosirea de hipoglicemianţi împreună cu o dietă ca cea descrisă mai sus, va putea conduce la scăderea accentuată a glicemiei, motiv pentru care este important a obţine îndrumare de specialitate.

Obezii trebuie să adopte dieta de slăbire atent controlată, deoarece excesul de greutate, pe lângă faptul că favorizează apariţia diabetului, îl şi complică.

 

Plante

Coada calului, înainte de masă se poate bea ceai de coada calului, în care se pot adăuga aproximativ 15 picături de soluție de propolis 30%.

Dozajul indicat pentru ceai: două linguri de plantă tocată la 500 ml de apă. Fierbeți şi strecuarați.

O altă plantă foarte indicată este gimnema. Se utilizează sub forme de capsule. Dozajul tradiţional este prezentat pe etichetă de către fabricant.

Avertizare: Urmaţi îndrumarea medicală şi controlaţi glicemia. Folosirea simultană de medicamente şi plante poate fi nerecomandată, având în vedere riscul de scădere accentuată a glicemiei.

 

Alte procedee

Exerciţiile fizice sunt foarte recomandate pentru a ajuta la stabilizarea glucozei în sânge. Urmaţi îndrumarea medicală.

Mersul pe jos cu regularitate, în fiecare zi este foarte sănătos. Se va creşte puţin câte puţin parcursul până se va putea merge câţiva kilometri pe zi.

 

Micoterapia

Micoterapia (terapia cu ciuperci medicinale) este o metodă de tratare a dife­ri­telor boli cu ajutorul ciupercilor medi­cinale, folosită de mii de ani.  

Ciupercile sunt aliatele celor care vor să fie sănătoși.

Ciupercile medicinale sunt pe cale să producă o adevărată revoluţie în terapia unor afecţiuni din cele mai grave, cum ar fi cancerul, bolile autoimune, diabetul caharat, bolile inimii, ficatului, boli renale, infecţiile virale, etc.