Sunt diferite boli care pot afecta vezica urinară. Una din cele mai comune este cistita sau inflamarea vezicii asociată frecvent cu uretrita care este inflamarea canalului.

Se caracterizează prin durere şi disconfort urinar care se caracterizează prin senzaţia de arsuri la micţiune. În limbaj medical se spune infecţia tractului urinar (ITU).

Disconfortul urinar este numit disurie. În realitate, infecţia urinară nu atacă numai vezica, ci şi diferite structuri ale acestui sistem.

 

Ce este cistita?

Cistita este o inflamare a vezicii urinare, de multe ori provocată de infecţia acută a tractului urinar care afectează în mod specific vezica.

De multe ori infecţia atinge, de asemenea, rinichii şi canalele urinare (pielonefrite şi sindromul uretral). Pot fi simptome uşoare sau se poate manifesta ca un disconfort urinar.

În majoritatea cazurilor, examenul bacteriologic al urinei va indica infecţia când conţinutul de bacterii ar fi mai mare de 105 germeni pe mililitru de urină corect recoltată.

Necesitatea de a rămâne mult timp în pat, naşterile, intervenţiile chirurgicale deosebite şi diabetul favorizează instalarea cistitei.

Este obişnuit să aibă loc recidive (recăderi) provocate de reinfectări succesive sau infecţii nerezolvate. De aceea este important a evalua într-un mod adecvat cauzele şi tratamentele.

Cistita este de multe ori asociată unor probleme ale sistemului urinar, cum ar fi bolile venerice, calculi, pielonefrite, hipertrofia de prostată şi uretrită (inflamaţia uretrei).

Poporul numeşte „cistită” orice arsură a canalului urinar care de multe ori nu este datorită unei infecţii locale sau a uretrei. De asemenea este popular conceptul că „răceala la picioare” sau „răceala la burtă” pot provoca crize de „cistită”.

În realitate răceala în oricare parte a corpului poate diminua rezistenţa globală şi astfel să faciliteze apariţia cistitei la persoanele susceptibile.

Considerându-se continuitatea anatomică a sistemului urinar şi asemănarea între simptomele infecţiilor diferitelor lui componente, unii specialişti numesc „sindrom uretral acut” diversele disfuncţii urinare de natură infecţioasă.

 

Infecţiile urinare mai comună la femei

Infecţiile urinare sunt mai comune la femei, în special în timpul sarcinii  şi după menopauză, în parte datorită condiţiilor anatomice ale sistemului genito-urinar feminin şi pentru că bărbaţii beneficiază de protecţia lichidului prostatic, antibacterian.

Cercetările arată că anual 20% dintre femeile adulte (la orice vârstă) sufăr de disurie (turburări ale micţiunii).

Bărbaţii mai rar au infecţii semnificative ale tractului urinar înainte de 45 de ani, în general, numai dacă este vreo anomalie urologică. Una dintre aceste anomalii este hipertrofia de prostată, care obstrucţionează canalul de urină şi favorizează infecţiile.

Este interesant de notat că femeile cu unele modificări ale florei vaginale sunt mult mai vulnerabile la infecţii urinare. Când vaginul şi uretra (canalul urinar) sunt colonizate de bacterii din intestin (Gram negativi), infecţiile urinare acute se instalează cu o relativă uşurinţă.

Această colonizare anormală se datorează în parte apropierii dintre anus şi vagin. Dar se crede că scăderea rezistenţei imunitare sistemice şi locale, combinată cu modificările florei predispune la îmbolnăvire.

 

Care este cauza cistitei?

Inflamaţia vezicii se datorează foarte frecvent agenţilor infecţioşi, care pot migra din canalele urinare care comunică cu exteriorul. E. coli este una din bacteriile cel mai frecvent culpabilizată în infecţii.

Habitatul ei normal este vaginul, de unde, migrând în sus pe uretră provoacă infecţie. Poate fi asociată şi altor boli ale sistemului genito-urinar.

Alţi agenţi patogeni cauzatori de infecţie în tractul genito-urinar sunt C. trachomatis şi N. Gonorrhoeae. Bolile sexuale transmisibile (DST) pot favoriza infecţiile urinare.

Prezenţa bacteriilor comune ca, Escherichia coli sau Staphylococcus saprophyticus în concentraţie superioară a 105 pe milimetru cub în urină, indică cu probabilitate infecţie.

La tinere disconfortul urinar este provocat în majoritatea cazurilor de vaginită. Cu înaintarea în vârstă, disuria poate fi provocată de infecţia tractului urinar, ca cistită şi uretrită.

Lipsa unei igiene intime adecvate poate fi, de asemenea, cauza infecţiilor. Folosirea contraceptivelor, ca diafragma, care în unele cazuri poate împiedica golirea vezicală, provocând astfel înmulţirea bacteriilor, se transformă într-o cauză a cistitei.

 

Germeni cauzatori de infecţii

Germenii cei mai comuni în infecţiile urinare sunt bacilii Gram negativi. Escherichia coli provoacă până la 90% din infecţiile acute.

De asemenea, se pot întâlni Proteus, Klebsiella, Enterobacter, Serratia şi Pseudomonas, prezenţi în infecţii nu atât de complicate, dar care devin motiv de preocupare în infecţiile recurente, boli obstructive,  calculi,  traume, manipulări chirurgicale şi diagnostice.

Sunt întâlnite adesea în infecţiile din spitale şi se găsesc asociate folosirii instrumentului medical cum ar fi cateterismul.

Staphylococcus saprophyticus este prezent în infecţiile acute la tinere. Chlamydia trachomatis se întâlneşte de obicei, în cantitate mică, în cazuri în care există puroi în urină (piuria).

Viruşii potfavoriza infecţia bacteriană. Unii adenoviruşi sunt responsabili pentru cistitele cu sângerări.

 

Bolile obstructive ale căilor urinare

Orice obstrucţie a trecerii urinei facilitează acţiunea bacteriilor şi a bolilor infecţioase, cum ar fi cistita.

Între cauzele obstrucţiei putem cita calculii, hipertrofia prostatei, stenoza (strâmtarea canalului) sau unele tumori. Când se combină obstrucţiile cu infecţiile, rinichii sunt într-un pericol serios şi se impune un tratament foarte atent.

Specialiştii, totuşi, avertizează cu privire la riscurile chirurgicale nenecesare, care pot agrava încă mai mult situaţia.

Este cazul micilor obstrucţii, care nu prezintă riscul de a progresa şi care nu afectează în mod semnificativ funcţia renală. O încercare de a corecta aceste obstrucţii prezintă riscul unor leziuni şi infecţii.

 

Lipsa stimulilor nervoşi care fac vezica să se contracte

Vezica este formată dintr-un înveliş muscular care trebuie să răspundă stimulilor nervoşi, astfel ca ea să reţină un anumit volum de urină.

Dar există unele boli în care aceşti stimuli nervoşi lipsesc şi vezica se umple în exces provocând disconfort şi dificultate de a urina.

Aceasta se întâmplă în scleroza multiplă, leziuni ale măduvei spinării, tabes dorsal, diabet etc. Pentru a drena vezica se folosesc sonde care favorizează infecţiile.

Rămânerea prelungită a urinei în vezică, de asemenea, favorizează acţiunea germenilor.

Bolile care cauzează demineralizarea osoasă, cum sunt cele care cer rămânerea mult timp la pat, provoacă hipercalciuria (eliminare în exces de calciu prin urină), formarea de calculi de calciu, obstrucţia (uropatia obstructivă) şi infecţia.

 

Refluxul de urină

Unele malformaţii anatomice pot face ca o anumită cantitate de urină să revină în vezică prin uretere, favorizând infecţiile cum ar fi, pielonefrita.

Cistouretrografia micţională este testul care arată existenţa acestu i reflux.

Unele boli care implică rinichii pot face ca aceste organe să fie mai predispuse la infecţii. Exemple în acest sens sunt: diabetul zaharat, guta, nefrocalcinoza, drepanocitoza, hipercalcemia şi hipocalcemia (diminuarea calciului în sânge).

 

Diabetul zaharat şi infecţiile urinare

Prezenţa de zahăr în urină (glicozuria), dovedită în diabetul zaharat este iritantă pentru tractul urinar feminin, predispunând la cistită.

Infecţiile urinare la diabetici pot agrava tulburarea metabolică, existentă în această boală şi pot conduce la acidoză diabetică. În cazul infecţiei urinare la diabetici trebuie îngrijiri medicale adiţionale.

Papilita necrozantă, boală violentă, care provoacă insuficienţă renală acută, este comună la diabetici şi poate duce  la infecţie.

Medicamentele pe bază de fenacetină (analgezice) pot leza şi pot cauza această boală gravă la persoanele susceptibile. Cercetătorii avertizează că efectele ucigătoare ale medicamentelor au loc cu mai mare frecvenţă de cum se imagina.

Trebuie reflectat serios asupra riscurilor medicamentelor, de preferat a le evita şi a le folosi numai când este absolut indispensabil, cu o absolută cunoştinţă a cauzei şi responsabilitate.

 

Infecţii urinare transmise sexual

Anumiţi agenţi microbieni, cum ar fi C. trachomatis şi Neisseria gonorrhoeae, sunt transmisibile pe cale sexuală şi pot produce simptome caracteristice infecţiei urinare, ca puroi în urină, usturime la micţiune etc.

Relaţiile cu purtători de chlamidia sau gonorreea pot provoca infecţii de acest tip.

Unele femei au infecţii urinare care pot fi asociate actului sexual, deoarece trauma mecanică a contactului poate provoca trecerea bacteriilor către vezică.

Promiscuitatea sexuală este, fără îndoială, factor de risc pentru multe infecţii, deoarece este unul din mijloacele prin care agenţii bolilor găsesc acces uşor în organism.

 

Riscuri pentru copil, atunci când gravida prezintă infecţii urinare

Ştiind că tulburările urinare, frecvente în timpul sarcinii, prezintă riscuri pentru copil este indicat ca acestea să fie prevenite şi tratate prompt. Creşterea mortalităţii neonatale şi naşterilor premature pot fi rezultatul infecţiilor urinare din timpul sarcinii.

Semne şi simptome

Aproximativ jumătate din pacienţii cu infecţii urinare nu prezintă simptome. Între cei care prezintă simptome şi semnul caracteristic de bacterii în urină în cantitate mare, aproximativ jumătate au infecţie în partea de sus a aparatului urinar (pielonefrită) şi jumătate în vezică (cistită).

Simptomele de cistită şi pielonefrită sunt asemănătoare. Variază de la un uşor disconfort până la un disconfort extrem. Există o senzaţie constantă de a urina. Micţiunea este dificilă şi provoacă fierbinţeală (disurie).

Bolnavul poate prezenta sau nu febră, frisoane şi dureri în regiunea pelviană (partea de jos a abdomenului). Unii bolnavi prezintă simptome digestive cu greţuri.

Poate exista şi hematurie (sânge în urină) şi/sau piurie (puroi în urină). Apăsarea profundă în abdomen provoacă durere acută.

Aceste simptome cedează de obicei în câteva zile, chiar şi fără antibiotice, cu excepţia cazurilor de obstrucţie urinară sau necroză papilară.

Când febra nu cedează şi persistă pentru mai multe zile, poate fi vorba de infecţii mai grave, ca pielonefrita complicată.

Când infecţiile urinare se repetă constant, pot fi compromise funcţiile renale.

 

Opinia cercetătorilor naturişti

O scădere a rezistenţei organismului, legată de formarea urinei concentrate în reziduuri, poate declanşa o criză de cistită.

Aceleaşi bacterii care, în condiţii naturale, coexistă paşnic cu altele în flora locală, fac probleme când mediul ambiant este propice pentru multiplicarea lor exagerată.

Se afirmă că scăderea globală a rezistenţei corpului, asociată cu excreţia alterată, modificată de anumiţi produşi de degradare din metabolism, care irită mucoasele canalelor, favorizează proliferarea agenţilor infecţioşi.

 

Sfaturi

O igientă genitală şi sexuală riguroasă, în special pentru femei, este importantă în prevenirea infecţiilor urinare. Diabeticii trebuie să dubleze îngrijirile. Obiceiul de a urina doar când vezica este plină, se dovedeşte a fi nociv sănătăţii, deoarece favorizează infecţii şi alte boli.

Folosirea din abundenţă a lichidelor, o alimentaţie corectă, obiceiuri sexuale corecte, exerciţii fizice moderate şi folosirea unei îmbrăcăminţi adecvate, nu foarte strâmte, sunt sfaturi utile pentru prevenţie.

Sunt contra indicate băuturile alcoolice, fumatul şi alimentele condimentate. Există suspiciunea că zaharina (îndulcitor) oferă riscuri pentru vezică.

Recidivele constante necesită o examinare mai amănunţită a problemei. Trebuie să se studieze posibilitatea de calculi, probleme obstructive, prostatite şi/sau rezistenţa scăzută a organismului.

 

Igiena intimă

După cum vedem, aparatul genital feminin, datorită caracteristicilor anatomice, este în special predispus la infecţii. Bacteriile care colonizează vaginul, la migrarea spre uter, pot provoca infecţii.

Pentru a evita aceasta, unele reguli de igienă intimă pot ajuta:

1. Modul corect de spălare este din faţă spre spate, în scopul de a nu „împinge” germenii din uretră în sus.
2. Înainte de actul sexual se recomandă a urina, pentru a elimina bacteriile care sunt situate eventual la intrarea în uretră.
3. După actul sexual urinaţi din nou sau spălaţi vaginul cu duşul, pentru a dimunua numărul bacteriilor din canal.
4. Folosirea duşului este recomandată, dar nu cu frecvenţă exagerată. Abuzul în spălare poate diminua „flora bună” şi coloniza vaginul cu floră patogenică.
5. Diafragma, contraceptivele, pot favoriza, în anumite cazuri, retenţia unor mici cantităţi de urină şi favoriza infecţiile.
6. Folosiţi lenjerie intimă din bumbac. Schimbaţi-o des. Preferaţi tampoane externe. Regulă de aur în faza acută şi pentru prevenire: multe lichide.

Când bacteriile de infecţii sunt mai numeroase, durerea este mai mare. Pentru a diminua înmulţirea lor, procedeul cel mai simplu este de a bea suficient lichid, ca ceai de coada calului sau apă.

Când se bea apă puţină, concentraţia de urină va fi mare şi, de asemenea, mai concentrată cu bacterii. Durerea şi infecţia se agravează.

Urina limpede, de culoare clară, indică faptul să beţi suficient lichid. Dacă urina este concentrată, este un semnal că trebuie să măriţi ingestia de apă.

 

Alimentaţia

În faza acută se pot face diferite mese cu pepene verde, fără să amestecaţi cu alte alimente.

Beţi suficientă apă, în special se recomandă apă minerală cu magneziu, deoarece diminuează concentraţia de bacterii în urină. Ceaiuri speciale şi propolis, aşa cum vom arăta mai jos, sunt foarte indicate.

Ardeiul iute, sosurile, condimentele, specialităţile, conservele industrializate, fripturile, alimentele sărate, îngheţata, cafeaua, carnea, bomboanele, ciocolata şi zahărul, trebuie să fie evitate, în special în faza acută.

Lactatele, în special brânza, de asemenea, trebuie evitate. Dintre vegetale, contraindicate în faza acută sunt: cresonul, lămâia, ananasul şi alte fructe citrice, ceapa şi usturoiul şi, în special, roşiile.

 

Dieta terapeutică naturală

În faza acută, vara, înlocuiţi o masă (micul dejun sau cina) cu pepene galben, portocale, mere sau pepene roşu. Iarna se poate bea suc de mere încălţit, cu seminţe de floarea-soarelui şi pâine prăjită sau biscuiţi de orez integral.

La masa de prânz mâncaţi: dovlecel bine fiert cu salate crude (poate fi de morcov sau muguri de soia), alte legume (păstăi, conopidă) şi orez integral sau câteva felii de pâine integrală (prăjită şi fără sare sau cu foarte puţină sare).

Folosiţi minimum de sare. Adoptaţi acest regim până când dispar simptomele. Dacă aveţi febră este bine să adoptaţi un regim de sucuri (suc de mere).

Pentru a preveni recidivele, se poate adopta, cu regularitate, dieta naturistă, uşoară, cu adaos moderat de sare. Sporadic, în loc de prima masă, se poate bea o băutură alcalinizantă (vezi modul de preparare aici).

Cine nu tolerează această băutură, poate bea ceai de coada calului cu pelin, cu o jumătate de oră înainte de micul dejun.

Pentru cine preferă un program mai complet sau dezintoxicare preventivă, se sugerează următoarea dietă pentru o săptămână, utilă, de asemenea, pentru ameliorarea simptomelor:

Prima zi – micul dejun: pepene roşu; prânz: dovlecel fiert cu salată de muguri de fasole, verdeţuri şi legume fierte ca broccoli, păstăi; cina: pepene roşu sau struguri. În intervalele dintre mese, se pot servi mere, dacă vă este foame.

A doua zi – sucuri, păstrând repaus.

• ora 8 – suc de mere
• ora 11 – suc de pepene roşu sau de pepene galben
• ora 14 – suc de mere
• ora 17 – suc de morcov
• ora 20 – suc de mere

A treia şi a patra zi – repetaţi meniul din prima zi.

A cincea, a şasea şi a şaptea zi:

Micul dejun: terci de fulgi de ovăz sau grâu cu fructe ca banană, mere şi papaia şi seminţe de floarea soarelui. Mâncaţi mai întâi fructele.

Prânzul: Salată crudă cu dovlecel şi legume fierte, ca broccoli, păstăi orez integral sau pâine integrală prăjită şi tofu.

Cina: un fruct de bună calitate: măr, pară, piersică sau papaia; 2-3 felii de pâine integrală prăjită.

 

Plante

Ceaiuri diuretice ca: busuioc, coada calului, păpădie, mătase de porumb, strugurii ursului, limba mielului sau coada şoricelului.

Se pot bea 3-6 ceşti pe zi, dintr-un amestec de două sau trei plante pe care le aveţi la dispoziţie sau conform prescripţiei medicului.

Pentru calmarea sistemului nervos, totdeauna iritat în astfel de situaţii, se recomandă un amestec de muşeţel şi alte plante. Fierbeţi timp de 1-3 minute. Adăugaţi 10 picături de propolis de concentraţie 30%, pentru fiecare ceaşcă de ceai. Dozajul uzual indicat: 2 linguri de plantă mărunţită pentru 500 ml apă. Preparaţi ca un decoct sau fierbeţi.

Pentru combatera durerii: pelin, paracherniţă (urzică moartă), carqueja şi schinel. Preparaţi o infuzie (turnaţi apă fierbinte peste plante). Beţi 3 ceşti pe zi.

Un alt compus foarte folosit de nord americani este amestecul de strugurii ursului şi nalbă (Althaea officinalis) cu anason.

Dozajul uzual indicat este de 10 g (două linguri) de amestec de ierburi pentru un litru de apă (infuzie: turnaţi apă fierbinte peste plante), 2-3 căni pe zi. Dacă obţineţi o tinctură, urmaţi prescripţiile medicului.

Sucul de pătrunjel, amestecat cu un decoct, este considerat excelent în tratamentul împotriva cistitei.

Preparaţi un decoct din frunze (6 linguri la un litru de apă) şi amestecaţi, când încă este cald, cu 50 ml de suc pur de frunze. Beţi un litru din acest amestec în timpul unei zile, cu înghiţituri rare.

 

Băi şi alte proceduri

Băile calde de şezut şi băile de picioare ajută la calmarea durerilor. Nu trebuie totuşi să fie foarte fiebinţi.

Aplicaţiile de argilă amestecată cu apă caldă pe abdomen sunt utile pentru a alina durerile în faza acută.

Se folosesc băi de şezut cu diferite plante (ceaiuri concentrate) ca muşeţel, nalbă sau pătrunjel (una din ele).

Afară de faza acută, băile vitale şi genitale sunt utile pentru a mări rezistenţa sistemului genito-urinar.

 

Sugestii naturiste de fructe, cereale şi vegetale

Dovleacul – Seminţe crude de dovleac bătute în blender cu puţină apă. Strecuraţi şi beţi cu înghiţituri rare, în timpul zilei.

Cereale – Supă diuretică de cereale: 3 linguri de ovăz şi 8 linguri de boabe orz pentru un litru de apă. Fierbeţi până se înmoaie boabele. Strecuraţi şi beţi în timpul unei zile.

Cocos – Beţi apă de cocos din abundenţă.

Pepene roşu – Faceţi mese numai cu pepene roşu.

Pepene galben – Faceţi mese numai cu pepene galben.

Pere – Beţi infuzie de frunze de păr, până la 3 ceşti pe zi. Două linguri de plantă pentru o jumătate de litru de apă. Fierbeţi şi strecuraţi. Faceţi mese exclusiv de pere.

Păstăi de fasole – Beţi o jumătate de pahar de suc de fasole verde, în cursul unei zile.

 

În cazul infecțiilor urinare se recomandă folosirea următoarele produse DXN:

1. Capsule Cordyceps: 2 x 1/zi
2. Capsule RG: 2 x 2-3/zi
3. Capsule GL: 2 x 2-3/zi

Observație:  Produsele DXN nu sunt medicamente. Sunt suplimente alimentare, care ajută la reechilibrarea si refacerea funcțiilor vitale ale organismului, întăresc sistemul imunitar, oferind omului șansa unică și reală de autovindecare.

Rezultatele a sute de cercetări au fost publicate pe site-uri medicale celebre, cum ar fi site-ul american pubmed.org, care dovedesc efectele pozitive ale plantelor și ciupercilor medicinale asupra sănătății.

Informațiile prezentate în acest grup nu înlocuiesc sfaturile specialiștilor.

Cum fiecare caz are propriile configuraţii, cu siguranţă problema sa de sănătate are caracteristici proprii a căror soluţionare va putea cere îndrumare specială.

De aceea, recomandăm (în special în cazurile mai dificile) să consultaţi un medic care va stabili diagnosticul şi conduita.