Hipertensiunea arterială

Hipertensiunea arterială este una dintre cele mai comune boli la nivel mondial, și este principalul factor de risc, care omoară anual 9 milioane de oameni…

In Statele Unite (unde se mănâncă la fel de nesănătos ca pe la noi), hipertensiunea afectează aproape 78 de milioane de oameni, adică o treime din populația generală și peste jumătate din persoanele de 60 de ani.

Să fie o consecință inevitabilă a îmbătrânirii?

Deși este asimptomatică de cele mai multe ori, tensiunea mare crește riscul de infarct sau accident vascular, anevrism sau insuficiență renală.

Hipertensiunea arterială apare mai ales la vârstinici, dar stresul și alimentația dezechilibrată face ca boala să îi afecteze și pe tineri.

” Pentru mulţi medici, este vorba despre o boală nevindecabilă, totuşi controlabilă.

Naturiştii nu au îndoială că hipertensiunea este unul din multele tributuri pe care omul le plăteşte modului său de a trăi nesănătos. Afirmă că în multe cazuri este posibilă chiar vindecarea.

 

Ce este hipertensiunea arterială?

Este o creştere anormală a tensiunii arteriale, sau „tensiune mare”. Este cunoscut faptul ca o tensiune crescută care persistă este un factor de risc pentru bolnavii de inimă.

Sângele care circulă cu forţă exagerată prin vene, provoacă leziuni în peretele sensibil al acestora şi favorizează acumularea de grăsimi şi cheaguri cu inevitabilă distrugere de artere şi vene, proces pe care-l numim ateroscleroză.

Hipertensiunea arterială poate fi simptom al unei alte boli, vorbind aşa cum vom vedea în continuare, de aşa numita hipertensiune arterială secundară.

Există persoane în special predispuse la hipertensiune, cum ar fi rasa neagră, care pare să aibă o anumită tendință genetică. Mai important decât cauza genetică este totuşi stilul de viaţă.

Alimentaţia eronată, folosirea exagerată de sare, cafea, zahăr şi grăsimi, stresul, viaţa sedentară, tutunul, pilula anticoncepţională şi obezitatea sunt factori care contribuie la apariţia hipertensiunii sau o agravează. Anumite tulburări renale şi hormonale de asemenea duc la această boală.

 

Semnale ale hipertensiunii şi complicaţii

Unele din principalele semnale ale hipertensiunii sunt:

• dureri în ceafă, care apar mai frecvent dimineaţa, când pacientul se trezeşte şi care dispare de-a lungul zilei;
• ameţeală,
• palpitaţii,
• senzaţie de oboseală,
• dificultate respiratorie,
• senzaţie de leşin,

Alte semnale care trebuie să ne alerteze sunt: sângerare nazală, hematuria (sânge în urină), estomparea vederii datorită lezării retinei.

Complicaţiile hipertensiunii netratate pot fi grave. Se includ complicaţii aterosclerotice şi leziunile în diferite organe ajungându-se la:

• cardiomegalie (mărirea inimii),
• insuficienţă cardiacă congestivă (ICC),
• retinopatie (boală a retinei),
• accident vascular cerebral,
• insuficienţă renală.

Recomandăm verificarea regulată a tensiunii, chiar dacă nu există semnale de anormalitate.

Tensiunea normală este în jur de 120/80 mmHg (12 cu 8). Există totuşi persoane care în mod normal prezintă tensiune mai mică, cum ar fi 110/70 mmHg (11 cu 7).

Valori ca: 130/90 mmHg, pot să nu reprezinte o problemă pentru persoanele mai vârstnice, totuşi indică o tensiune mărită pentru tineri. Medicul trebuie să interpreteze semnificaţia variaţiilor individuale.

 

Hipertensiunea arterială primară

În marea majoritate a cazurilor (unii estimează la 90%) hipertensiunea este prezentă, dar nu este posibil, conform unor experţi, a stabili motivul. Este numită hipertensiune primară, esenţială sau idiopatică.

Cercetătorii naturişti indică cu tărie stilul de viaţă ca marele responsabil pentru creşterea  anormală a tensiunii. În primul rând se fac referiri la abuzurile alimentare, ca excesul de grăsimi, sare, cafea, calorii etc. Tutunul, alcoolul, pilula anticoncepțională şi drogurile îşi au contribuţia lor ucigătoare.

Obezitatea, strâns legată de nutriţie, este factor agravant. Stresul emoţional şi tensiunea marilor aglomerări urbane pot determina sau agrava această boală.

Chiar şi când se evită factorii de risc ai stilului de viaţă, mulţi, din nefericire vor fi afectaţi datorită eredităţii, după cum afirmă unii naturişti. Evident, persoanele cu predispoziție ereditară, sau rasială vor dezvolta mai uşor hipertensiune dacă nu se îngrijesc.

 

Hipertensiunea secundară

În majoritatea cazurilor de hipertensiune secundară trebuie să fie o problemă la funcţionarea renală şi/sau hormonală. Hipertensiunea renală este cauzată de tulburarea filtrării renale a sodiului şi a fluidelor, cu consecinţa creşterii volumului plasmei.

Poate, de asemenea, fi provocată de tulburări în eliberarea substanţelor vaso- active de către rinichi (substanţe care acţionează asupra vaselor), rezultând în creşterea vasoconstricției.

Boli ca sindromul lui Cushing, feocromocitomul, acromegalia şi hipercalcemia hiperparatiroidismului pot duce la hipertensiune.

 

Alimentație

Conservele, brânzeturile, produsele afumate sau în saramură trebuie să fie îndepărtate. Mare atenţie la biscuiţi, pastele făinoase, produsele lactate, măslinele sărate, produsele de panificaţie şi alte produse ce conţin multă sare.

Chiar dulciurile şi conservele dulci sunt contraindicate. Sarea, în cazuri grave, trebuie înlăturată. În cazuri controlate, trebuie să se utilizeze foarte puţină sare.

Dieta normală trebuie să constea din fructe, zarzavaturi şi alte alimente naturale. Nu trebuie să se folosească nimic prăjit, nici băuturi răcoritoare, nici grăsimi etc.

 

Dieta terapeutică naturală

Naturiştii recomandă o dezintoxicare, care în linii generale poate fi orientată după următorul program.

Timp de zece zile se poate urma meniul următor:

Micul dejun şi/sau cină: doar pere (para este cel mai bun fruct pentru hipertensiune). Dacă nu sunt pere se poate consuma pepene roşu (care este diuretic, dar de asemenea indicat şi contra hipertensiunii; dar nu trebuie combinat cu alt aliment), papaia, pepene galben sau struguri. Nu combinaţi fructele!

Prânzul: salată crudă, conţinând usturoi şi cereale germinate (bine spălate în prealabil), orez integral fiert, cu morcov, dovlecel, păstăi de fasole, şi/ sau alte vegetale. Puţină linte. Tofu. Dacă colesterolul nu este prea mare se poate folosi ou de casă fiert.

În celelalte zile, înlocuiţi o masă (micul dejun) cu pere, sau pepene roşu, exclusiv, iar la cină se pot servi fructe, lapte acru degresat, seminţe de floarea soarelui şi câteva migdale.

Atenţie: sare cât de puţină. În multe cazuri persoanele folosesc sare în exces, închipuindu-şi că folosesc doză normală! În cazuri grave, sarea probabil, va trebui înlăturată definitiv.

Femeile gravide, copiii, persoanele slăbite şi bolnavii acuţi trebuie să urmeze îndrumare specializată.

În cazul hipertensiunii arteriale, întotdeauna când se recomandă doar un singur fruct la o masă, este recomandat a se folosi perele. Între mese este bine a folosi apă cu lămâie (fără zahăr).

Mici gustări: Dacă există senzație de foame se pot folosi fructe, apă de cocos, apă cu lămâie.

 

Plante

Consultaţi medicul specialist şi urmaţi recomandările acestuia.

Brusturele, Coada calului – Se pot combina şi să se facă un decoct. Se fierbe o lingură de amestec de plante mărunţite în 300 ml de apă. Se bea de-a lungul zilei, cu mult înainte de masă.

Rozmarinul – Folosit contra durerilor de cap de origine nervoasă, este de asemenea util  şi în caz de hipertensiune. Faceţi infuzie de frunze şi flori şi beţi una-două ceşti de ceai pe zi. Turnaţi 300 ml apă fierbinte peste o lingură de plantă mărunţită.

Păducelul – Ajută la controlarea hipertensiunii ce are legătură cu probleme emoţionale (foarte comune în ziua de azi), dar nu este indicat în hipertensiunea renală, deoarece micşorează fluxul plasmatic în rinichi. Doza tradiţională este de 120-360 mg pe zi.

Valeriană – Hipertensiunea ce este legată de tensiuni nervoase răspunde bine la ceai de valeriană, care poate fi combinat cu muşeţel şi coada calului. Valeriana este capabilă de a exercita un puternic efect relaxant asupra sistemului nervos parasimpatic.

Se poate face infuzie şi se bea doar o ceaşcă pe zi, cu înghiţituri rare, de-a lungul întregii zile.

Dozajul este următorul: o ceaşcă de apă fierbinte peste o jumătate de linguriţă de rădăcină de valeriană măcinată. Muşeţel o linguriţă şi coada calului o lingură.

Unii bolnavi nu se simt bine cu ceai de valeriană, fiindcă le provoacă tahicardie şi agitaţie. Urmaţi în toate cazurile indicațiile medicului.

Unele plante pot neutraliza efectele medicamentelor prescrise contra hipertensiunii, ca beta-blocantele şi diureticele; între ele fiind lemnul dulce. De aceea discutaţi cu medicul specialist înainte de a adopta un tratament.

 

Sugestii naturale

Usturoiul – Se recomandă apă de usturoi (maceraţi trei căţei de usturoi în 300 ml apă şi lăsaţi în repaus câteva ore; beţi două-trei ceşti pe zi). Capsulele de ulei de usturoi sunt de asemenea indicate.

Castravetele – Optim regularizator al hipertensiunii. Beţi suc de castravete. Se bate în blender şi apoi se strecoară. Un pahar odată. Se poate înlocui o masă cu acest suc sau se poate bea între mese.

 

Alte procedee

Cataplasma de argilă şi, cu excepţia fazelor acute, băile de aburi cu eucalipt, sunt recomandate, dar sub supravegherea unui specialist.

Sunt recomandate de asemenea băi de şezut cu apă rece şi mersul în apă rece câteva minute. Cura de slăbire (în caz de obezitate) şi combaterea stresului, nervozităţii şi anxietăţii sunt de importanță vitală. Terapia respiratorie şi mersul pe jos ajută la revitalizarea organismului.

A respira profund şi regulat face tensiunea să se diminueze rapid.

 

Terapia respiratorie

Considerând de mare importanţă liberul aport de oxigen la celule, terapia respiratorie, atât de simplă dar neglijată, ajută la creşterea vitalităţii organismului, fiind utilă în tratamentul (şi prevenirea) hipertensiunii arteriale.

Este la îndemâna oricui de a reînvăţa modul fiziologic de a respira. Vezi cum se face terapia respiratorie:

Aşează-te, de câteva ori pe zi, într-un scaun confortabil. Cu spatele drept, respiraţi profund şi regulat. Respiraţia corectă sau diafragmatică solicită mărirea abdomenului. Simţiţi ceva ca un balon care se umflă în abdomen. Eliberaţi mintea de preocupări.

Faceţi plimbări pe jos pe o stradă liniştită cu mulţi arbori, sau de preferinţă, într-un parc, respirând corect.

Micoterapia (terapia cu ciuperci medicinale) este o metodă de tratare a dife­ri­telor boli cu ajutorul ciupercilor medi­cinale, folosită de mii de ani.  

Ciupercile sunt aliatele celor care vor să fie sănătoși.

Ciupercile medicinale sunt pe cale să producă o adevărată revoluţie în terapia unor afecţiuni din cele mai grave, cum ar fi cancerul, bolile autoimune, bolile inimii, ficatului, boli renale, infecţiile virale, etc.